Rudele, bunicile, vecinele, matusele ba chiar si unii medici de familie sustin ca bebelusii trebuie pusi in fundulet sprijiniti de perne ca sa invete sa stea singurei. Copiii trebuie insa sa stea pe burtica, sa invete sa se rostogoneasca, sa se tarasca pe burta si sa isi dezvolte asadar muschii necesari unui stat in fundulet corect. Sprijinirea bebelusului de perne poate echivala cu presiunea pe coloana daca nu este momentul potrivit. In plus, copilul trebuie sa treaca prin toate etapele normale mai sus mentionate inainte de a fi pus in fundulet. Procesul de invatare senzoriala este foarte important in primul an.

In primul rand, parintii trebuie sa inceapa prin a pune bebelusul pe podea, pe o paturica, pe burtica.

Acesta va incerca sa se rostogoleasca, sa isi ridice capul, sa faca miscari prin care mai tarziu va face achizitii importante precum tararea sau mersul de-a busilea. Pe la vartsa de patru luni, bebelusul and va fi lasat pe burta isi va ridica mainile si picioarele imitand inotul. Pe la varsta de cinci luni, specialistii recomanda sa fie sprijinit pe o perna si lasat sa stea in fund nesprijinit. Ca sa poata stea in fund, bebelusul trebuie sa isi tina capul foarte bine.

Asadar, parerile sunt impartite atat intre parinti, medici, cunostinte in ceea ce priveste asezarea bebelusului intre perne. Cert este ca fiecare mama isi cunoaste puiul si trebuie sa asculte si de instinctul ei matern si de ceea ce arata bebelusul ca poate sau nu poate sa faca pentru a nu da gres in deciziile luate.