O persoana cu tulburare de identitate disociativa (TID) are adesea o „personalitate principala”, care poate fi pasiva, dependenta si deprimata.

Personalitatile alternative pot avea o varsta si un sex diferit si pot prezenta stari si preferinte diferite. Se considera ca aceste personalitati alternative se ocupa pe rand de control. Atunci cand o personalitate nu controleaza, ea se disociaza sau se detaseaza si poate sa nu stie ce se intampla.

Cauze si factori de risc

Disocierea sau detasarea este un mecanism comun de combatere a stresului si traumei extreme, in special in copilarie. TID este una dintre mai multe tulburari disociative.

Oamenii de orice varsta, etnie, sex si mediu social pot dezvolta TID, dar cel mai semnificativ factor de risc este abuzul fizic, emotional sau sexual in timpul copilariei.

Disocierea sau detasarea de realitate poate fi o modalitate de a proteja personalitatea principala de o experienta mentala sau fizica dureroasa.

In acest fel, o alta personalitate experimenteaza trauma in schimb, lasand persoana cu putina sau deloc amintire a evenimentului. Se crede ca TID se dezvolta in copilarie, iar simptomele pot deveni mai severe in timp.

Tratament

TID este de obicei tratata cu psihoterapie si se concentreaza pe:

• educarea unei persoane despre starea sa;
• cresterea constientizarii si tolerantei la emotie;
• lucrand la controlul impulsurilor unei persoane;
• prevenind disocierea in continuare;
• gestionarea relatiilor actuale, a factorilor de stres si a functionarii zilnice.

Un studiu a constatat o imbunatatire semnificativa in timp la persoanele cu TID care au primit tratament. Scopul tratamentului nu este de a reduce toate personalitatile la una sau de a elimina personalitati suplimentare.

Scopul este de a ajuta toate personalitatile sa traiasca si sa lucreze impreuna armonios si sa ajute persoana sa identifice ceea ce declanseaza schimbarea personalitatii.