Ce este astmul bronșic și cum afectează organismul?

Astmul bronșic este o afecțiune cronică a căilor respiratorii care provoacă inflamarea și îngustarea bronhiilor, ceea ce îngreunează respirația. Este una dintre cele mai frecvente boli respiratorii, afectând atât copii, cât și adulți.

Această afecțiune poate varia de la forme ușoare, cu simptome ocazionale, la forme severe, care necesită tratament constant și monitorizare atentă. Astmul bronșic este o boală multifactorială, ceea ce înseamnă că poate fi influențată de mai mulți factori, printre care:

1. Persoanele cu antecedente familiale de astm sau alte afecțiuni alergice (precum rinita alergică sau dermatita atopică) au un risc mai mare de a dezvolta boala.

2. Expunerea la polen, praf, păr de animale, acarieni sau mucegai poate declanșa simptomele astmului. De asemenea, fumul de țigară, poluarea aerului și expunerea la substanțe chimice iritante pot agrava boala.

3. Infecțiile virale, în special în copilărie, pot contribui la dezvoltarea sau agravarea astmului.

4. Exercițiile intense, în special în condiții de aer rece sau uscat, pot declanșa crize de astm.

5. Anxietatea, stresul sau alte stări emoționale puternice pot exacerba simptomele.

Astmul se manifestă printr-o varietate de simptome, care pot apărea periodic sau pot persista pe termen lung. Cele mai frecvente simptome includ:

• Dificultăți de respirație: senzația de „lipsă de aer” sau respirație grea;

• Tuse persistentă: în special noaptea sau dimineața devreme;

• Wheezing: un sunet șuierător produs în timpul respirației;

• Senzație de apăsare în piept: un disconfort sau durere la nivelul pieptului;

• Oboseală: cauzată de dificultatea de a respira corect, mai ales în timpul crizelor.

Cum se diagnostichează astmul bronșic?

Diagnosticul astmului bronșic se bazează pe istoricul medical al pacientului, simptomele raportate și teste funcționale pulmonare. Metodele comune de diagnostic includ:

1. Spirometria : acest test măsoară capacitatea pulmonară și fluxul de aer pentru a evalua cât de bine funcționează plămânii.

2. Teste de provocare bronșică: aceste teste verifică reacția căilor respiratorii la anumite substanțe sau condiții care pot declanșa simptome.

3. Teste alergologice: identificarea alergenilor specifici care pot contribui la simptomele pacientului.

4. Radiografia toracică: este utilizată pentru a exclude alte afecțiuni respiratorii care pot avea simptome similare.

Tratamentul astmului urmărește controlul simptomelor, prevenirea crizelor și menținerea funcției pulmonare normale. Principalele opțiuni de tratament includ:

1. Medicația de control pe termen lung: aceste medicamente, cum ar fi corticosteroizii inhalatori, sunt utilizate zilnic pentru a reduce inflamația căilor respiratorii și pentru a preveni apariția simptomelor.

2. Medicația de urgență: bronhodilatatoarele cu acțiune rapidă, cum ar fi salbutamolul, sunt utilizate pentru ameliorarea imediată a simptomelor în timpul unei crize.

3. Evitatea factorilor declanșatori: identificarea și evitarea alergenilor sau a altor factori care pot agrava astmul este esențială.

4. Planul de acțiune pentru astm: pacienții sunt încurajați să colaboreze cu medicul pentru a dezvolta un plan personalizat de gestionare a simptomelor și a crizelor.

Pacienții cu astm pot duce o viață normală și activă dacă urmează un tratament adecvat și adoptă un stil de viață sănătos. Recomandările includ:

• Practicarea exercițiilor fizice moderate, sub supraveghere medicală;

• Evitarea expunerii la fumul de țigară și poluare;

• Păstrarea unui mediu curat, fără praf și acarieni;

• Monitorizarea regulată a funcției pulmonare.

Astmul bronșic este o afecțiune gestionabilă, iar cu tratament adecvat, pacienții pot reduce impactul bolii asupra vieții lor. Diagnosticarea timpurie și respectarea indicațiilor medicului sunt esențiale pentru controlul simptomelor și prevenirea complicațiilor.