Alba Iulia și cetatea în formă de stea, între porțile baroce, catedrala de 800 de ani și Sala Unirii
Alba Iulia și cetatea Alba Carolina, trei fortificații pe același deal
Puține orașe din România își poartă istoria atât de la vedere. Pe platoul de deasupra Mureșului s-au ridicat, una peste alta, trei cetăți: castrul roman al Legiunii a XIII-a Gemina, cetatea medievală a episcopilor și a principilor Transilvaniei și, în secolul al XVIII-lea, fortificația austriacă în formă de stea care le înglobează pe amândouă.
Cetatea Alba Carolina a fost construită între 1715 și 1738, în timpul împăratului Carol al VI-lea, după planurile arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, în sistemul de apărare pus la punct de inginerul francez Vauban. Are șapte bastioane și un contur de ziduri de aproximativ 12 kilometri. Este cea mai mare cetate de acest tip din țară și, după restaurarea amplă încheiată în urmă cu peste un deceniu, una dintre cele mai bine puse în valoare.
Porțile cetății, un muzeu de sculptură barocă în aer liber
Intrarea clasică se face dinspre oraș, urcând prin porțile de est. Prima și a treia sunt adevărate arcuri de triumf, cu basoreliefuri, statui și blazoane sculptate în piatră. Poarta a III-a este cea mai impunătoare. Deasupra ei stă statuia ecvestră a împăratului Carol al VI-lea, iar sub soclu se află o încăpere mică, despre care tradiția spune că a fost celula lui Horea, conducătorul răscoalei din 1784, înainte de execuție. În sezonul cald, la prânz, are loc schimbarea gărzii: soldați în uniforme austriece de secol XVIII, pedeștri și călare, defilează în sunet de tobe, iar la final se trage cu tunul. Spectacolul e gratuit și e momentul în jurul căruia merită organizată ziua.
Catedrala Sfântul Mihail, cea mai veche din țară
Catedrala romano-catolică a fost ridicată în secolul al XIII-lea, pe locul unor biserici și mai vechi, și îmbină stilul romanic târziu cu goticul timpuriu. Este cea mai veche și cea mai lungă catedrală din România aflată încă în funcțiune.
Înăuntru, lumina cade pe piatra goală, fără picturi, iar răcoarea e binevenită vara. În nava laterală se află sarcofagul lui Iancu de Hunedoara, apărătorul Belgradului, alături de cel al fiului său Ladislau. Tot aici sunt înmormântați regina Isabella și fiul ei, Ioan Sigismund, primul principe al Transilvaniei.
Catedrala Încoronării și anul 1922
La câțiva pași, despărțită doar de o stradă, se află catedrala ortodoxă, construită în 1921-1922 special pentru încoronarea regelui Ferdinand și a reginei Maria ca suverani ai României întregite. Ceremonia a avut loc la 15 octombrie 1922.
Arhitectura reia stilul brâncovenesc, cu un turn-clopotniță de 58 de metri și o curte interioară mărginită de arcade. Apropierea celor două catedrale, una catolică, veche de opt secole, cealaltă ortodoxă, veche de unul, rezumă bine istoria amestecată a Transilvaniei.
Sala Unirii și 1 Decembrie 1918
Clădirea modestă de vizavi, fost cazinou militar, este locul în care, la 1 Decembrie 1918, cei 1.228 de delegați aleși au votat unirea Transilvaniei, a Banatului, a Crișanei și a Maramureșului cu România. Afară, pe câmpul de lângă cetate, așteptau peste 100.000 de oameni veniți din toate colțurile provinciei.
Alegerea orașului nu a fost întâmplătoare. Aici intrase Mihai Viteazul, la 1 noiembrie 1599, după victoria de la Șelimbăr, și tot aici fuseseră executați, în februarie 1785, Horea și Cloșca. Statuia ecvestră a voievodului stă în fața fostului palat al principilor, iar obeliscul închinat conducătorilor răscoalei, ridicat în 1937, se înalță în fața Porții a III-a.
Muzeul Național al Unirii, aflat peste drum, într-o clădire căreia localnicii îi spun „Babilon”, completează povestea, cu o bogată colecție de arheologie romană.
Biblioteca Batthyaneum și manuscrisul cu litere de aur
Într-o fostă biserică transformată la sfârșitul secolului al XVIII-lea de episcopul Ignác Batthyány în bibliotecă și observator astronomic se păstrează una dintre cele mai valoroase colecții de carte veche din sud-estul Europei.
Piesa ei cea mai cunoscută este Codex Aureus, jumătate dintr-un evangheliar scris cu cerneală de aur, în jurul anului 810, la mănăstirea Lorsch, din Germania de astăzi. Cealaltă jumătate se află la Vatican. Biblioteca nu este deschisă publicului în mod obișnuit, dar clădirea se vede din exterior.
Traseul pe ziduri și șanțurile cetății
După restaurare, șanțurile de apărare au devenit alei de promenadă. O plimbare completă pe conturul stelei, printre bastioane și raveline, durează aproximativ 2 ore și arată cetatea așa cum o vedea un asediator: ziduri oblice de cărămidă, înalte de 10-12 metri, din care fiecare colț putea fi apărat din alte două.
Traseul celor Trei Fortificații, amenajat în partea de sud, coboară printre ruinele porții castrului roman, zidurile medievale și bastioanele austriece, puse cap la cap pe câteva sute de metri. Seara, iluminatul scoate în relief porțile și catedralele, iar terasele din incintă rămân deschise până târziu.
Împrejurimile, pentru a doua zi
La aproximativ 15 kilometri spre sud, lângă Sebeș, Râpa Roșie este un perete de argilă roșiatică, sculptat de ploi în turnuri și coloane, înalt de peste 100 de metri. Cel mai frumos se vede la apus. Cetatea țărănească de la Câlnic, inclusă în patrimoniul UNESCO, se află la circa 30 de kilometri. Spre nord, Aiudul are una dintre cele mai vechi cetăți urbane din Transilvania, iar drumul spre Cheile Râmețului intră în Munții Trascăului. Dealurile din jurul orașului formează o veche zonă viticolă, cunoscută încă din Evul Mediu. La Ighiu, Șard sau Ciumbrud, cramele mici primesc vizitatori pentru degustări de vinuri albe, seci și aromate.
Organizarea vizitei
O zi plină ajunge pentru cetate, cu cele două catedrale, muzeul și plimbarea pe ziduri. A doua zi rămâne pentru împrejurimi. Orașul are gară pe una dintre liniile principale ale Transilvaniei și ieșire directă din autostrada care leagă Sebeșul de Turda.
Primăvara târzie și începutul toamnei sunt perioadele cele mai plăcute. Vara, piatra și cărămida încing aerul la amiază, așa că vizita e mai ușoară dimineața și spre seară. De 1 Decembrie, orașul găzduiește paradă și zeci de mii de oameni, atmosfera e unică, dar cazarea se rezervă cu luni înainte.
